Se spunea odata, ca viata e mult prea frumoasa, se spunea ca scrierile vor ramane intacte,ganduri uitate de copil increzator vor prinde viata ,se spunea ca dragostea invinge totul...si multe se mai tot spuneau... dar uite ca nimic din ce se scrie nu a fost spus, si uite ca totuí trist si mult prea absurd. O absurditate creata de personajele rebele, printr-o simpla dorinta de descarcare. O pustietate aparte cuprinde si ultimul coltisor al trupului inghetat .. cuprinde cu ghearele de clestar ce odata acelasi trup il incalzea,se stie ca doare, si totusi e mult prea apasatoare. A fi gol printre sufletul incarcat cu mii de sentimente de adorare, sa simti cum tot ce iubesti dispare, sa simti cum cuvintele te sfashaie incet si totusi durerea e prea mare. Gandurile parca zboara, parca tot ce vor e sa distruga , sa te omoare, scoti capul pe geam si incerci sa respiri ..dar te sufoci..te sufoci...si te cuprinde un val de durere...o durere care o simti si in neviata din secundele fara aer..
Realitatea e mult prea aproape..inchid acum...
gandurile sunt prea incarcte negativ... ..
simt nevoia sa tip sau sa sparg ceva, dar timpul si imprejurarile nu ma lasa..
ma rezum la a incheia subtil..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu